Taxele de studiu

 

Harta creșterii taxelor de studiu din ultimii 2 ani în România

 

Una din măsurile la care recurg tot mai multe universități pentru a reduce deficitul datorat de scăderea de venituri provenite de la studenții cu taxă în contextul scăderii continue a alocației per student echivalent (mai ales din 2008 în 2013) este, inevitabil, creșterea taxei de școlarizare, universitățile încercând astfel să obțină aceeași bani proveniți de la studenții cu taxă, dar raportat la un număr mai mic de studenți. Analizând această situație prin intermediul unui chestionar aplicat de ANOSR organizațiilor membre s-a constatat că din 23 universități publice din România analizate, în 17 dintre acestea (74%) au crescut taxele de studiu sau au existat/există discuții în acest sens la nivelul structurilor de conducere ale universității, conform percepției studenților. Mai grav este că în jumătate din universitățile analizate taxele de școlarizare deja au fost crescute în ultimii 2 ani.

Taxele de cămin

 

Harta creșterii taxelor de cămin din ultimii 2 ani în România

Un alt efect al subfinanțării educației resimțit cel mai mult de către studenți se reflectă în creșterea taxei de cămin și diminuarea investițiilor în condițiile din cămine și cantine. Întrebate despre creșteri ale taxei de cămin din universitatea lor, organizațiile studențești au răspuns că în 13 universități (57%) din cele 23 analizate au crescut deja taxele sau au existat sau există discuții în acest sens. Acest lucru nu vine deloc ca o surpriză, având în vedere că subvenția cămine-cantine nu a mai crescut din 2007, neadaptându-se astfel la rata inflației. De asemenea, au scăzut considerabil și investițiile în reparații și modernizări ale căminelor.

Numărul de locuri din cămine

Studiul ANOSR ”Echitate în educație” lansat în octombrie 2011 a arătat faptul că în anul universitar 2010-2011 procentul de locuri în cămin raportat la numărul total de studenți din România era de 21%. Deși numărul de locuri a crescut în ultimii ani, în anul universitar 2010-2011 au putut fi satisfăcute doar 72% din cererile de cazare depuse de studenți. În realitate, nevoia de locuri de cămin este mult mai mare întrucât un număr mare de studenți nici măcar nu se gândesc la ideea depunerii unei cereri de cazare întrucât șansele să prindă un loc în cămin sunt aproape nule.

Bursele sociale

 

Harta valorii burselor sociale din universitățile din România

Bursele sociale, mecanismul folosit de Ministerul Educației Naționale pentru sprijinirea studenților cu probleme financiare care nu își permit să acceseze, să parcurgă și să finalizeze un program de studiu din sistemul de învățământ superior, ar trebui, conform Legii Educației Naționale să acopere cheltuielile minime legate de cazare și masă, pe perioada studiilor. Valoarea acestor cheltuieli a fost estimată de CNFIS la 566 de lei, însă în realitate valoarea bursei sociale este departe de a atinge această valoare. Analizând răspunsurile organizațiilor studențești la întrebarea legată de valoarea bursei sociale, constatăm că în nici una din cele 22 universități din România valoarea bursei sociale nu atinge estimările cheltuielilor minime de cazare și masă. Valoarea medie a burselor sociale din cele 22 universități este de 222 lei, aproape de aproape 3 ori mai mică decât necesarul pentru acoperirea cheltuielilor minime de cazare și masă. În 17 din cele 22 universități analizate (77%) valoarea bursei sociale este de sub 250 de lei, o singură universitate oferind o bursă socială între 301 și 350 de lei, valoare aflată oricum aproape la jumătatea valorii recomandate de CNFIS.

Servicii de consiliere și orientare în carieră

Conform unui studiu realizat de ANOSR în 2011 pe un eșantion de 20.000 de studenți din 24 de universități, analizând situația serviciilor studențești, Centrele de Consiliere și Orientare în Carieră prezentau cea mai nesatisfăcătoare situație: în aproape toate universitățile, procentul studenților mulțumiți de activitatea lor s-a situat sub 20%. Acest lucru a dus la neîncredere față de eficiența acestor centre și, astfel, la nefolosirea serviciilor pe care acestea le oferă de către un număr semnificativ de studenți, iar prin acțivitățile lipsite de impact pe care acestea le pot derula datorită lipsei unei finanțări corespunzătoare (prezentări, târguri de oferte de angajare, cursuri de dezvoltare personală pentru un număr limitat de studenți etc.) acestea nu reușesc să își atingă scopul pentru care au fost create. Acest lucru s-ar putea realiza prin acțiuni de promovare corectă a informațiilor despre domeniile de studiu pe care le oferă universitatea în rândul potențialilor viitori studenți și parteneriate cu centrele de orientare în carieră din învățământul preuniversitar pentru încurajarea unei alegeri corecte și informate a viitoarei cariere în rândul elevilor și totodată prin oferirea de servicii de consiliere de calitate pentru studenți care să le faciliteze integrarea în mediul academic și să îi pregătească pentru provocările reale ale pieței muncii.

Abandonul universitar

Raportul privind Starea Învățământului Superior din România lansat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în 2011 arată cât de tragică este situația abandonului școlar universitar, care în anul universitar 2009/2010 a ajuns la aproape 50%, dacă luăm în considerare că rata de absolvire a învățământului superior este de puțin peste 50%.

Studiul „Acces și Echitate în învățământul Superior din România: Dialog cu elevii și studenții” coordonat de prof. dr. Remus Pricopie aprofundează problematica abandonului școlar și oferă date în sprijinul importanței factorilor educaționali și sociali în acest fenomen.

Același raport al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din 2011 indică faptul că durata medie de frecventare a învățământului superior era în anul universitar 2001-2011 de 1,4 ani, lucru ce sugerează că majoritatea studenților care abandonează învățământul superior o fac după primul an de studiu. Acest lucru se întâmplă fie din lipsa de informare corectă cu privire la cheltuielile imputate de participarea la învățământul superior și lipsa unei susțineri relevante pentru studenții din grupurile dezavantajate, fie din cauza alegerii greșite a domeniului de studiu sau a dificultăților întâmpinate în adaptarea la mediul universitar respectiv.

”Studiul privind Implementarea Procesului Bologna în România – perspectiva studenților 2012” lansat de ANOSR la începutul anului 2013 susține cele menționate mai sus, prin răspunsurile pe care organizațiile studențești le-au dat la întrebarea legată de motivele care determină studenții să renunțe la facultate – 41% dintre respondenți au numit ca principal motiv al abandonului universitar alegerea greșită a facultății sau a specializării, iar 35% au menționat lipsa resurselor financiare.

 

Ponderea populației cu studii superioare

România este pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care au absolvit o formă de învățământ superior, conform datelor furnizate de Comisia Europeană. Deși ținta României pentru anul 2020 este de 26,7% populație cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care are studii superioare, în prezent această valoare se află doar la 21,8%.